Tema 2: Concepte financiare fundamentale
- Contabilitate Vs Bugetare
EH Consortium, created on Canva
- Bilanțuri
Scopul principal al unui bilanţ este de a transmite „valoarea contabilă” a unei companii. Oferă o imagine de ansamblu simplă a poziției financiare a unei companii prin detalierea activelor, pasivelor și capitalurilor proprii, permițând analiștilor să evalueze rapid performanța actuală și anticipată.
De obicei, bilanţurile aderă la ecuaţia fundamentală:
Active = Datorii + Capitaluri proprii
Activele cuprind tot ceea ce este deținut de companie cu o valoare verificabilă, inclusiv active corporale precum vehiculele și bunurile imobiliare, precum și activele necorporale precum brevetele și mărcile comerciale.
Datoriile reprezintă obligațiile financiare datorate de companie față de creditori, cuprinzând cheltuielile cu salariile restante, rambursările datoriilor, plățile de chirie și utilități, sumele datorate furnizorilor, impozitele, obligațiunile de plătit și alte obligații.
Capitalul propriu, un termen sinonim în mod obișnuit cu valoarea netă a unei companii, înseamnă interesul rezidual în activele companiei după deducerea datoriilor. Această sumă reprezintă banii rămași dacă toate activele au fost lichidate și toate pasivele au fost decontate și este deținută de acționari, fie că sunt proprietari privați sau investitori publici.
- Declarația de capitaluri proprii
Declarația de capitaluri proprii este un document financiar care prezintă modificări ale capitalurilor proprii deținute de acționari, indiferent dacă aceștia sunt investitori publici sau privați.
Această declarație comunică de obicei variații ale cantității și valorii acțiunilor comune și preferate, împreună cu informații privind achiziția de acțiuni de către companie, care a fost deținută în trecut de acționari, denumite acțiuni de trezorerie, și alte date relevante.
- Declarații de venit
O companie generează o declarație de venit pentru a-și transmite câștigurile într-un interval de timp specific, prezentat în mod obișnuit în rapoartele trimestriale și anuale.
Pe lângă delimitarea veniturilor de top, declarațiile de venit oferă o defalcare cuprinzătoare a diferitelor valori esențiale pentru analiști și investitori. Aceste valori cuprind:
1.Cheltuieli de exploatare, subliniind toate costurile suportate de companie în perioada de raportare.
2.Amortizarea, cuantificarea scăderii valorii activelor companiei, cum ar fi echipamentele sau vehiculele vechi, în timp.
3.Venitul net, extras prin eliminarea cheltuielilor companiei din veniturile sale brute pentru a verifica profitul sau pierderea totală.
4.Câștigul pe acțiune (EPS), calculat prin împărțirea venitului net la numărul total de acțiuni în circulație.
- Situația fluxului de numerar
Declarația fluxului de numerar servește ca un document cuprinzător care prezintă încasările și cheltuielile de numerar ale unei companii. Aceste tranzacții sunt clasificate ca intrări și ieșiri de numerar.
Venitul din exploatare al unei companii depinde de capacitatea acesteia de a-și acoperi costurile de exploatare. Fluxul de numerar oferă o perspectivă asupra durabilității operațiunilor unei companii pe termen scurt și lung. Investitorii, creditorii și autoritățile de reglementare folosesc aceste informații pentru a evalua sănătatea financiară a unei companii.
De obicei, situațiile fluxurilor de numerar sunt împărțite în trei segmente:
1.Activități de exploatare, care delimitează fluxul de numerar generat prin furnizarea de bunuri sau servicii de către companie, cuprinzând atât venituri, cât și cheltuieli.
2.Activități de investiții, care delimitează fluxul de numerar rezultat din achiziția sau cesionarea activelor, cum ar fi imobile, vehicule și echipamente (folosind numerarul disponibil mai degrabă decât fondurile împrumutate).
3.Activități de finanțare, care delimitează fluxul de numerar derivat atât din finanțarea prin datorii, cât și din finanțarea capitalurilor proprii.